La Panu, lucrurile sunt simple: suntem 10 voluntari, aproximativ 80 de copii și o săptămână în care nu prea ai timp să te plictisești. Zilele sunt pline, dar fiecare parte are vibe-ul ei.

  La arts & craft, e combinația perfectă de haos și creativitate. Foarfece, culori, lipici peste tot și copii care fie sunt super implicați, fie nu știu de unde să înceapă. Acolo intervenim noi.   Nu ca să facem în locul lor, ci să îi ajutăm să prindă curaj. Și, surprinzător, ajungi să îi cunoști foarte bine fix din lucrurile mici.
  La dezvoltare personală, lucrurile devin mai interesante decât par. Pornești cu un joc sau o idee și ajungi la discuții sincere, uneori chiar profunde. Scenetele sunt highlight-ul – mai ales când vezi copii care, de obicei, nu spun nimic, dar pe „scenă” dau tot.
  La sport, e energie multă. Trasee, jocuri, alergat, organizare din mers. Nu iese totul perfect, dar tocmai acolo e farmecul. Copiii învață să lucreze împreună, iar noi învățăm să ținem pasul cu ei.
  La muzică și dans, atmosfera se schimbă complet. E locul unde toată lumea se mai relaxează, râde și prinde încredere. Nu trebuie să fii dansator – trebuie doar să intri în joc.

  Dar partea faină e că nu se termină totul când se termină atelierele.

  Avem momentele de gătit, unde lucrăm împreună și, sincer, ies și glume, și mici „dezastre”, dar mai ales echipă. Avem timpul în care stăm împreună, fără program strict și fix acolo se leagă cele mai bune discuții. Apoi ne adunăm pentru pregătirea zilei următoare când vedem ce ajustăm și mergem mai departe. Serile sunt partea care face totul să merite: jocuri, râsete, plimbări, povești, uneori oboseală multă, dar genul ăla bun. Acolo se formează cu adevărat echipa.

  Dacă te gândești să vii voluntar la Panu, nu trebuie să fii „perfect pregătit”. Trebuie doar să fii dispus să te implici, să te adaptezi și să fii acolo.